Mersul la toaleta e o provocare. Adik sa te rupi de joaca si sa te duci la toaleta la 4 ani e o tortura.
Si imi aduc aminte cand au venit Andrei si Tudor la joaca la noi si pe picior de plecare cand incepusera sa se imbrace (si stiti bine cat poate dura asta mai ales daca mai aveau ceva "joaca" de executat si plecau cu gandul ca ramasese neconsumata) ... asa, ce ziceam... pe Harri il trece number 2 si fugi repede la baie.
Acolo in linistea sanctuarului si-a dat seama ca ei se pregatesc de plecare, a terminat repede si a fugit la baieti strigand sa mai stea ca el nu s-a jucat cat a facut caca.
Iar povestea de azi e asa. Suntem toti tabaciti bine de o viroza de vreo saptamana si azi i-a venit randul lui Nichi asa ca este si mai lipit de mine, fapt observat si de Harri care a trecut la artileria grea: "vreau in brate".
Si daca se poate atunci cand sunt deja cu Nichi in brate, nu?
Si se duce la toaleta si ... acum urmeaza culmea geloziei ... pentru ca a disparut de langa mine pentru o vreme si pentru ca se simtea si mai amenintat de un Nichi bolnavior ma striga din baie:
- Mama!
- Da.
- Te iubesc.
dupa 10 secunde...
- Mama! (eu credeam ca ma striga sa il sterg)
- Da.
- Te iubesc.
dupa inca 10 secunde...
- Mama!
- Daaaa.
- Am terminat.
PS: de vreo cateva saptamani face fara colacul ajutator pentru ca a vazul la Andrei si Tudor.
Si acum cu povestea cu coatele in cap.
De ceva vreme il lovesc pe Harri cu cate un cot in cap. Din greseala, evident. Imi cer scuze. O data, de doua ori, de 3 ori. Pe urma stau si ma gandesc unde e buba, care e mesajul.
Stim din capul locului ca Harri este umbra mea, ca e lipit asa ca prin bucatarie unde e mai putin spatiu se intampla cel mai des.
Ce nu stiam era ca a crescut puiul meu si imi ajunge pana la....
ati ghicit?
pana la cot :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu