O noua poveste pentru Harri ca sa-l invat sa se descurce cu piscina de la turci. O poveste care se numeste…
Grasuta la Kusadasi
Azi dimineata, cand coboram scarile, ce sa vezi? Grasuta!
Mieuna ceva de speriat!
- De ce miauni mai Grasuto, o intreb? Ce s-a mai intamplat de data asta?
- Miau, miau, miauna ea, si mai tare. Manu, mi-am uitat soricelul preferat pe partea cealalalta a piscinei.
- Pai si de ce nu te duci sa-l iei de acolo. Uite: o iei pe marginea piscinei sit e duci pana acolo.
- Nu pot sa fac asa, pt ca piscine este prea mare.
- Atunci treci inot ca ajungi in partea cealalalta cat ai zice “miau”.
- Nu pot nici asa! Tu nu stii ca pisicutelor nu le place apa? Nu le palce sa inoate si nici macar sa intre cu labutele!
Stau si ma gandesc un pic sa-I mai dau solutii Grasutei. O intreb:
- Cu o barcuta gonflabila a lui Harri ai incercat? Intri in apa dar nu o atingi!
- Nu pot nici asa ca eu nu ajung la vasle.
Mai stau un pic sa ma gandesc si atunci imi vine o idée!
- Mai Grasoto! Pai cel mai bine, daca vrei sa ajungi pe partea cealalalta a piscine pana la soricelul tau este s-o iei peste pod. Uite, hop pe el, mergi atenta pe mijloc sa nu aluneci intr-o parte sau alta si din trei pasi esti dincolo!
Maaai, ce s-a mai bucurat Grasuta de asa idée! A inceput sa miaune de bucurie si imediat a tasnit peste pod. Si tot peste pod s-a intors incantata cu soricelul de plus preferat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu