Povestea tic-tac-ului

De o vreme incoace, povestile spuse lui Harri sunt povesti cu Grasuta. Iar povestile cu grasuta trebuie sa inceapa in acelasi fel.

Azi dimineata, cand coboram scarile, ce sa vezi? Grasuta! “Miau, miaaau, miau” mieuna Grasuta. O intreb, “Ce s-a intamplat Grasuto?”.

“Manu, sa vezi: eram in casa si deodata am auzit un tic-tac, tic-tac, tic-tac. Am crezut ca-I ceasul! M-am apropiat de el dar nu era ceasul pentru ca acesta face tic-tic-tic-tic-tic. Am facut liniste si iar am auzit  tic-tac, tic-tac, tic-tac! M-am uita repede sub pat: am crezut ca-i un soricel! Dar sub pat nu era nimic. Si iar am auzit tic-tac, tic-tac, tic-tac! Am crezut ca-i la televizor. M-am dus in sufraerie dar televizorul era inchis. Am mai facut treaba prin casa si la un moment dat am facut liniste si deodata am auzit…. tic-tac, tic-tac, tic-tac! M-am dus repede pe balcon caci am crezut ca-i pasarica. Dar balconul era pustiu. Atunci m-am speriat si am venit la tine!”

Ii spun “Hai Grasuto pana la tine sa vedem despre ce e vorba”. Intram in cas ala Grasuta si facem liniste. Intr-adevar, imediat a inceput sa se auda tic-tac, tic-tac, tic-tac! Si iar tic-tac, tic-tac, tic-tac!

“Maaaa, Grasuto, ii spun, pai nu este nici ceasul, si nici vreun soricel, si nu este nici la televizor, si nu e nici vreo pasare pe balcon. Este inimioara ta! Pai tu nu stii ca toate pisicutele si (aici devin educative poivestile lui Harri, hi hi hi) toti copii au inimioare? Asa bat ele: tic-tac, tic-tac, tic-tac! Tare s-a mai linistit Grasuta! A inceput sa rada asa cum rad pisicutele: miau-miau-miaaaau. Ha-ha-haaaa!”

A plecat sa-i spuna si Motanului Vasile aventura ei iar eu am plecat la serviciu.

Sfarsiiiit! (asa se incheie toate povestile lui Harri)