Seara la culcare Harri cere o poveste cu pisici. Asa ca Manu isi da frau imaginatiei si iata un exemplu:
Dimineata cand plecam spre serviciu si dadeam sa ies pe poarta, ce aud? Un mieunat micut. Ma opresc si ascult mai atent: sa mi se fi parut, oare? Miaaau, aud iara! Deci nu mi s-a parut. Ma uit in stanga, nimic. Ma uit in drapta, nimic. Ma uit in jos, tot nimic. Ma uit in sus, ce sa vezi?! Tocmai sus pe acoperis, un pisoi galbui, pufos dar cam tristut. Nu era dintre pisoii cei mici. Era asa, un pic mai mare, motanas de-acuma. Dar asa de sus era ca parea tare mic. Mic de tot, ca sa mai zic.
“Mai pisoi, ii zic, ce faci tocmai acolo? Cum te-ai urcat? Si de ce nu te dai matale jos pana nu patesti ceva?”
“Miau, miau”, miauna el cu glas micut.
Aha! Inteleg indata. Smecherul se urcase pe scara cea lunga din lemn. Statuse acolo o vreme si strigase la alti pisoi din curtea din vecini dar intre timp venise cineva si luase scara. O vreme se daduse zmeu printre picicii din vecini dar acum cam tremura matzul.
Of, zic in sinea mea si ma duc sa caut scara. o culcase bunicul sa nu care cumva sa incurce pe careva prin curte.o sprijin de acoperis si ma urc dupa pisoi. La inceput, speriat cum era n-a prea venit dar apoi, cand l-am luat cu binisorul, o-ho-ho, ce s-a mai agatat de mine sa fie sigur ca nu mai ramane o secunda totcmai unde nici cei mai inalti copaci de pe starda nu ajung…
l-am dat jos, a mieunat odata, adica “multumesc” si dintr-un salt a tasnit, viteaz din nou, peste gard in curte la vecini. Cred ca se ducea pezevenghiul sa povesteasca la ceilalti matzi ce aventura a trait cum nu s-a mai pomenit vreodata in cele 9 vieti pisicesti!
Am mai stat un pic prin curte cat sa ascund iar scara spre a zadarnici cheful de aventura al pisoilor de prin imprejurimi. Acum plec spre serviciu. Ma vad eu diseara cu pisoiul galbui.
Sper c-a fost cuminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu