Grasuta si soricelul

Azi, cand plecam spre serviciu a inceput sa ninga. S-a asezat un stat subtire de zapada dar cea mai mirata a fost Grasuta. Cum m-a vazut, cum a venit la mine.

- Miaaaau, a mieunat ea.

Acum stiu ce vrea sa spuna. Spune “buna dimineata!”

- Manu, eu nu inteleg, mi-a zis Grasuta. Uite, cand merg, raman in urma mea niste pete mici negre pe zapada. Ce se intampla?!

Am stat un pic sa ma gandesc si i-am raspuns:

- Mai, Grasuto, nu trebuie sa te temi. Asa e normal. Cand mergi, zapada se topeste si se ia pe labute acolo unde ai pasit. Se numesc “urme”. Asa se intampla tuturor. Si tie, si mie, si Motanului Vasile. Si vecinilor de peste strada si chiar si Hipopotamului Slabut i se intampla asta de cate ori ninge in jungla…

A stat Grasuta si s-a gandit un pic si-mi zice:

- Mi-a venit o idee! Daca toata lumea lasa urme atunci uite asa o sa urmaresc soriceii!

A asteptat Grasuta vreme de cateva minute si odata o vad tasnind! Ma uit si eu si ce sa vezi? Niste urme mici-mici care se indreptau catre zidul din fundul curtii. Acolo, inghesuit sub un vrej uscat, mititel si covrigel, tremura un soricel. 

Ma uit la bietul soricut, ma uit si la Grasuta care mi-l pandea pe sarmanul soricel, imi dreg usor glasul si-i spun cat pot eu mai pisicit:

- Mai, Grasuto, ce-ti trebuie tie un biet soricel? Nu-i mai bine daca te duci tu si ciocani frumos la usa la Harri? Ca abia asteapta sa-ti puna laptic in castronas si sa-ti umple farfurioara cu bobite cu gust de pui si de vacuta… Si stiu sigur ca are pregatit special pentru tine niste pestiuc afumat, o bunatate.

A stat Grasuta un pic si s-a gandit si numai bine c-o vad ca se da la o parte si-I face loc micutului soricel. Acesta o zbugheste prin gradina si dispare pe sub gard. Pisicuta si ea a tulito pe scari in sus si dupa miuneli mi-am dat seama ca era deja la usa la Harri.

Mi-am strans mai bine haina sa ma fereasca de vant si am plecat spre serviciu. De undeva am auzit un “chit-chit” zgribulit. Cred ca era micutul soricel care-mi multumea. Ori poate a fost doar vantul si mi s-o fi parut...

Haricina cu pansament

               Totul a inceput sambata trecuta, acum o saptamana, cand Harri a cazut de pe lada cuierului de pe hol. Si am trecut si noi prin cosmarul de la urgenta spitalului unde am stat pe holuri sa asteptam sa ne bage la o radiografie. Fusesem inainte la o clinica privata si acolo ne-au zis ca e suspect de fractura dupa cum tinea mainile - intr-o pozitie in care nu il durea.

               La spital ne-au confirmat fractura in lemn verde - adik fara deplasare de os. Dupa ce ne-a mai trecut din panica - dupa vreo 2 ore de asteptat pe holuri - cand am ajuns la radiografie am incercat sa mai facem haz de necaz si am facut poze :)

Si asa arata infasurat in pansament si imobilizat.

 

A invatat sa strige "ajutor" si "ajuta-ma" de cate ori ramane pe undeva si nu mai poate sa se ridice sau sa iasa.

La dus ne-am rezumat la spalat partea de jos a corpului si in rest cu carpa uda.

Aici la masa in bucatarie la niste paste cu sos alb facute de manu.

Aici ne jucam cu plastelina, facusem melci codobelci si ii duceam la balta sa bea apa calda.

 

 Si Harri a adus un cub albastru care era APA. Asta m-a mirat tare mult. Eu facusem un busteam tot din plastelina si el a adus apa sa le dea la melci. Aici "turna" apa in paharute cu cubul. Vad ca deja s-a pornit imaginatia.

Pe urma a turnat apa in fiecare paharut si a baut el din toate :)

Apoi am facut o gradina cu ciuperci.

Si pe urma am adus si ingrijitori pentru gradina si am pus si gard.

Si langa grdina a inflorit si un oras.

Grasuta si desenele animate

Duminica mai pe seara am iesit pe afara si, cand colo, ce sa vezi?! Grasuta!
- Ce faci Grasuto, o intreb.
- Miaaau, miauna ea micutz. Adica “fac taaare bine”
- Dar ce ai facut astazi de esti asa bine dispusa, o intreb curios.
- Miau, miau, miau, zice ea. Adica “astazi m-am trezit de dimineata si am facut un pic de treaba prin casa. Apoi, ca sa ma relaxez, l-am chemat la mine pe motanul Vasile si ne-am uita la desene.
Eu sunt din ce in ce mai curios:
- La ce desene v-ati uitat, Grasuto, o intreb, dar stiu inainte ce-o sa-mi raspunda ea.
- La soricelul Mickey, desigur!
Desigur! La ce altceva se poate uita o pisicuta?! O intreb daca s-au distrat. Iar ea imi raspunde:
- Vaaaai ce-am mai ras. Miau-miau-miau! (adica “ha-ha-ha”!). Miau-miau-miaaau! (ha-ha-haaa!) asa de mult am ras ca la un moment dat am obosit de atata distractie si lui Vasile i s-a facut somn. Uite asa a cascat: miaaaaaau!
O imit si ma prefac ca as casca mieunand in acelasi timp: miaaa-haaaa-uuu.
- Exact asa a cascat, zice Grasuta. Exact asa! Dar de unde stii cum casca pisicile?
- Ei cum de unde?! Am si eu acasa un pisoi mic, pe Harri, care casca exact asa!
Garsuta pufneste in ras – “miau-miaha-ha-miau” si o zbugheste tocmai sus pe gard. Eu intru in casa pentru ca m-a cam luat frigul.

Jucarii - noi achizitii

1. http://www.elc.co.uk/Find-The-Rhyme/114866,default,pd.html

2. http://www.elc.co.uk/Alphabet-Snap/116135,default,pd.html

3. http://www.ookee.ro/interactive-diverse/7991-fisher-price-labirint-cu-bile.html

Povestea de seara: Grasuta la coafor

         Inainte de a da drumul la firul povestii sa va spun de unde pana unde vorbim de coafor. Ne pregateam de culcare si am mai rasfoit cu Harri cartea cu activitati preferata. Si am discutat despre culorile parului:blond, saten, gri, roscat si cum oamenii au parul lung, scurt, cret sau ...deloc. Iar Manu, baiat cu imaginatie, a adaptat imediat povestea de seara si ia uitati ce minunatie a iesit!. Noapte buna!


Grasuta la coafor

     Dimineata cand plecam la serviciu, cobor scarile si ma intalnesc cu Grasuta. O intreb: 
- Ce faci, Grasuto?

- Uite, ma duc la coafor, imi spune ea.

- De ce, mai Grasuto?

- Vreau sa ma fac blonda!

- Nu e bine sa te faci blonda, Grasuto, ii spun, pentru ca o sa te vada soriceii imediat. Nu o sa mai poti sa-i urmaresti.

- Sa stii ca ai deptate! Bine. Atunci o sa-mi las parul lung!

- Pai nu e bine, mai Grasuto, zic. Pentru ca o sa ti se agate blanita in garduri si prin tufisuri.

- Sa stii ca ai dreptate! Atunci o sa mi-l tai foarte, foarte scurt.

- Pai nici asa nu este bine, Grasuto! Pentru ca o sa te ia frigul cat ai zice peste dezosat!

- Asa e! Iar ai dreptate. Dar daca tot ma duc la coafor, macar sa-mi vopsesc gherutele cu oja.

Stau un pic si ma gandesc si ma pregatesc s-o mai intorc din drum o data pe Grasuta.

- Of, Grasuto, tot nu e bine. Pentru ca o sa-ti zgarii imediat gherutele pe asfalt si pe sub masinile de pe strada.

Ma uit la ea si-I zic:

- Stii ce, Grasuto? Eu zic sa ramai asa cum esti pentru ca esti taaare bine! Si in plus, eu stiu pe cineva care te place tare, tare, tare mult exact asa cum esti acum. Harri al meu abia asteapta sa se joace cu tine!

Grasuta a stat un pic, a mieunat micut si mi-a dat dreptate. A luat-o in sus pe scari si a mieunat la mine la usa pana cand Harri a auzit-o si i-a dat niste bobite cu gust de pui.

Am plecat multumit spre serviciu cu gandul ca diseara cand ma intorc o sa ma intampine aceeasi Grasuta rotofie, gri, cu parul scurt si cu gherute mici.

T in loc de C

Tema TaTao = crema cacao

Tama noi = camera noi

Tola = Cola

Tema Top = crema de corp

Poveste de noapte buna

Seara la culcare Harri cere o poveste cu pisici. Asa ca Manu isi da frau imaginatiei si iata un exemplu:

Dimineata cand plecam spre serviciu si dadeam sa ies pe poarta, ce aud? Un mieunat micut. Ma opresc si ascult mai atent: sa mi se fi parut, oare? Miaaau, aud iara! Deci nu mi s-a parut. Ma uit in stanga, nimic. Ma uit in drapta, nimic. Ma uit in jos, tot nimic. Ma uit in sus, ce sa vezi?! Tocmai sus pe acoperis, un pisoi galbui, pufos dar cam tristut. Nu era dintre pisoii cei mici. Era asa, un pic mai mare, motanas de-acuma. Dar asa de sus era ca parea tare mic. Mic de tot, ca sa mai zic.
“Mai pisoi, ii zic, ce faci tocmai acolo? Cum te-ai urcat? Si de ce nu te dai matale jos pana nu patesti ceva?”
“Miau, miau”, miauna el cu glas micut.
Aha! Inteleg indata. Smecherul se urcase pe scara cea lunga din lemn. Statuse acolo o vreme si strigase la alti pisoi din curtea din vecini dar intre timp venise cineva si luase scara. O vreme se daduse zmeu printre picicii din vecini dar acum cam tremura matzul.
Of, zic in sinea mea si ma duc sa caut scara. o culcase bunicul sa nu care cumva sa incurce pe careva prin curte.o sprijin de acoperis si ma urc dupa pisoi. La inceput, speriat cum era n-a prea venit dar apoi, cand l-am luat cu binisorul, o-ho-ho, ce s-a mai agatat de mine sa fie sigur ca nu mai ramane o secunda totcmai unde nici cei mai inalti copaci de pe starda nu ajung…
l-am dat jos, a mieunat odata, adica “multumesc” si dintr-un salt a tasnit, viteaz din nou, peste gard in curte la vecini. Cred ca se ducea pezevenghiul sa povesteasca la ceilalti matzi ce aventura a trait cum nu s-a mai pomenit vreodata in cele 9 vieti pisicesti!

Am mai stat un pic prin curte cat sa ascund iar scara spre a zadarnici cheful de aventura al pisoilor de prin imprejurimi. Acum plec spre serviciu. Ma vad eu diseara cu pisoiul galbui.
Sper c-a fost cuminte.