Azi ne-am bucurat de soarele de septembrie in fata hotelului Vega. Claudia, Harri si eu. Mergem vesele de la masina spre plaja imaginandu-ne ca suntem in vacanta si savurand placerea de a fi vineri dimineata pe paja cand restul lumii e la job. Parca e si mai placut asa prin comparatie. Pe plaja vedem un loc de joaca pentru copii – minunat gandesc eu – dar si un paznic care venea croit spre noi. Abia punem piciorul pe nisipurile de aur ale hotelului ca imediat suntem avertizate sa nu ne punem prosoapele pe plaja ca se vede urat ca aici e un hotel de 5 stele. Mai sa fie! De parca astia care vin la plaja la 5 stele or sa fie socati daca o sa vada niste oameni pe prosoape pe plaja!!! Ca doar nu ne punem prosoapele in fata ambasadei SUA.
Raspundem politicos domnului paznic ca oricum stam la joaca cu copilasul si ca nu avem de gand sa stricam peisajul si continuam sa ne simtim bine.
Ni se face de o cafea si plecam in cautarea ei. Grea sarcina mai ales ca nici picior din toate terasele/chioscurile/magazinele/buticurile/barurile care impanzeau buza plajei cu cateva saptamani inainte.
Am gasit o terasa draguta unde am baut cea mai cu noduri cafea pentru ca Harri a insistat sa ne puna laptele si sa amestece zaharul desi el se topise de mult. Pe urma ne-am relaxat, Claudia mai ales ca altceva nu mai avea de facut la terasa dupa ce Harri i-a varsat cafeaua.
Harri e din nou mofturos, vrea doar in brate si ca sa-l mai imbunez mergem la fantana arteziana din fata hotelului sa ne jucam cu apa. Ei, ce credeti. Abia punem mana pe jet(ul de apa) ca imediat apare un nene care ne spune sa nu mai punem mana pe apa !!! ca e tratata! Acum cand scriu ma umfla rasul dar atunci m-am umplut de spumele marii si mi-am luat copilul de o aripa si am plecat. Manu o sa citeasca si o sa spuna pentru a nu stiu cata oara “de ce nu am fost eu acolo” J
Din nou am avut senzatia ca tara asta nu e facuta ca oamenii ei sa se bucure de ea, in ea.
Harri doarme, blogul merge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu