1 – 0 pentru mine

Abia azi am indraznit sa spun 1 – 0 pentru mine. Povestea incepe sambata cand i-am facut ghiozdanul lui Harri si l-am lasat la Mirela. Pana sa ajung eu sa-l iau a adormit. Interesant e ca a adormit frumos pe perna langa Mirela, fara plansete, urlete sau leganat pe perna asa cum face cu mine.

Ieri m-am decis sa incerc si eu asa cu vorba buna. Ne-am pus in pat si ne-am pregatit de culcare. Eu langa el cu ochii “inchisi” il urmaream. Si a inceput sa planga. Dupa 10 minute de rabdat m-am dus la el (se dusese in patut) sa-l sterg de muci si bale de atata plans. L-am intrebat daca vine langa mine sa doarma si a zis “da”. Oh, aleluia, zic eu, gata, s-a terminat cosmarul. Il pun langa mine in pat, “inchid” ochii si Harri incepe sa planga instantaneu. Dupa alte 10 minute ma gandesc la ce poate fi mai rau. Cat ar putea sa planga? O ora?

Ei bine, a plans o ora. In patut, in fund, se mai ridica din cand in cand sa se uite la mine in pat sa vada ce fac. Dupa o ora s-a dat jos din patut, a venit langa mine pe perna si s-a culcat.

A dormit 3 ore jumate suspinand.

Azi m-am pregatit sufleteste pentru cel putin jumatate de ora de plans. Asta e, mergem inainte cu metoda pentru ca nu este drum de intoarcere. Am citit Doamna si Vagabondul, Winnie the Pooh si ii tot ziceam ca pe urma mergem la culcare. A urcat in pat, a pus capul pe perna si i-am zis povestea zilei, adik ce am facut noi pana la pranz. Din fericire azi ne-am jucat cu 2 pisici si un catel asa ca povestea a fost tare captivanta. Si am inchis ochisorii si a adormit. Miraculos. 1 – 0 pentru mine.

Si acum e liniste si pace.

O sambata buna

Sambata avem o zi frumoasa si plina. Dimineata a venit la noi Carmen si Andrei sa ne aduca colectia de toamna-iarna pentru Harri – hainutele si incaltamintea mostenite de la Andrei J Copilasii s-au jucat tare frumos si avem si poze doveditoare.

Dupa atata dezmat Harri a adormit intr-o miime de secunda.

Seara tatelas pune la cale cu Alexei un gratar. Deci sa curga micii si aripioareleeee.

Manu pune la cale un plan diabolic: cum sa faca gratar fara sa se murdareasca pe maini. Si se gandeste, analizeaza la cald situatia si ...DA, a reusit!

O echipa special angajata asigura protectia impotriva incendiilor. Orice scanteie va fi stinsa cu repeziciune de cei doi tineri cu experienta de 1,5 ani si respectiv 2 ani.

Si ca de obicei bideul e sufletul petrecerii. E cea mai frumoasa jucarie din lume.

O zi de 5 stele

Azi ne-am bucurat de soarele de septembrie in fata hotelului Vega. Claudia, Harri si eu. Mergem vesele de la masina spre plaja imaginandu-ne ca suntem in vacanta si savurand placerea de a fi vineri dimineata pe paja cand restul lumii e la job. Parca e si mai placut asa prin comparatie. Pe plaja vedem un loc de joaca pentru copii – minunat gandesc eu – dar si un paznic care venea croit spre noi. Abia punem piciorul pe nisipurile de aur ale hotelului ca imediat suntem avertizate sa nu ne punem prosoapele pe plaja ca se vede urat ca aici e un hotel de 5 stele. Mai sa fie! De parca astia care vin la plaja la 5 stele or sa fie socati daca o sa vada niste oameni pe prosoape pe plaja!!! Ca doar nu ne punem prosoapele in fata ambasadei SUA.

Raspundem politicos domnului paznic ca oricum stam la joaca cu copilasul si ca nu avem de gand sa stricam peisajul si continuam sa ne simtim bine.

Ni se face de o cafea si plecam in cautarea ei. Grea sarcina mai ales ca nici picior din toate terasele/chioscurile/magazinele/buticurile/barurile care impanzeau buza plajei cu cateva saptamani inainte.

Am gasit o terasa draguta unde am baut cea mai cu noduri cafea pentru ca Harri a insistat sa ne puna laptele si sa amestece zaharul desi el se topise de mult. Pe urma ne-am relaxat, Claudia mai ales ca altceva nu mai avea de facut la terasa dupa ce Harri i-a varsat cafeaua.

Harri e din nou mofturos, vrea doar in brate si ca sa-l mai imbunez mergem la fantana arteziana din fata hotelului sa ne jucam cu apa. Ei, ce credeti. Abia punem mana pe jet(ul de apa) ca imediat apare un nene care ne spune sa nu  mai punem mana pe apa !!! ca e tratata! Acum cand scriu ma umfla rasul dar atunci m-am umplut de spumele marii si mi-am luat copilul de o aripa si am plecat. Manu o sa citeasca si o sa spuna pentru a nu stiu cata oara “de ce nu am fost eu acolo” J

Din nou am avut senzatia ca tara asta nu e facuta ca oamenii ei sa se bucure de ea, in ea.

Harri doarme, blogul merge.

Fiecare zi cu ivataturile ei

La inceput de toamna am mai mers o data la plaja. Harri, eu (povestitorul) si Claudia. Harri se joaca cu jucarelele si cu gunoaiele de pe plaja (capace de bere, paie, umbrelute de cocktailuri ca doar suntem pe plaja La Cukaracha), Claudia citeste The History of Arts (o carte buna sa te urci pe ea daca nu ajungi la vreun dulap mai sus) si eu alerg dupa o viespe care ne tot da tarcoale. La un moment dat Harri se duce pe prosopul Claudiei si se aseaza in aceeasi pozitie cu ea si incepe sa “citesca” un flyer gasit pe plaja. Claudia incepe sa rada cu pofta pentru ca a vazut ce anume citea prichindelul nostru: un flyer cu “Sensuality Girls” – vezi foto.

Dupa ce ne-am ras Claudia trage concluzia zilei : copiii fac ceea ce vad la parinti. Degeaba ii ceri sa citeasca daca pe tine ca parinte nu te-a vazut niciodata cu o carte in mana. Exemplele pot continua.

Bine v-am gasit!

Salut Prichindei!

Eu sunt Harri si sunt Presedintele Asociatiei Prichindeilor din Romania. Va astept pe blog cu impresiile voastre despre ale copilariei si cu sugestii pentru parinti cum sa ne faca viata mai frumoasa.