Scula Bob, scula Piciche si Ilie de la scularie

 Manu are pe hol doua cutii si o geanta cu scule de cand a ajutat la montarea mobilei pe Eliberarii. Piciche trage foloasele :) intrucat este mare amatoare de dormit pe genti, geamantane, rucsacuri, haine, foi, ....scame, orice. Dar mai ales genti, ghiozdane. Dar stiti asta. Deci de cateva zile sade pe aceasta geanta care doar pare comoda pentru ca dinauntru de roade pe la coaste manerul unui ciocan - nu stiu cum poate fi confortabil pt ea. 

Asa ca de cate ori o vad pe geanta o strig "scula Piciche" pentru ca intr-o vreme de demult, cand erau copiii mai mici aveau acest tic verbal - Scula Bob. Una-doua, Scula Bob si radeau. 

Acum nu imi mai aminteam de unde a pornit toata tarasenia dar m-a elucidat Harri cu acest clip de pe youtube.

Video, care, apropo, aduce tot a spalare pe creieri ca si "skibidi toilet" dar sa nu mai insistam. 

Si daca e sa ramanem tot in zona de scule mi-am amintit si de celebra balada a lui 

Adrian Paunescu, Ilie de la scularie.

Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dânsul se purtau gingaş,
ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.

Vizitând străinul secţiile lor,
s-a oprit deodată şi cu bucurie
arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Iar oficialii tare s-au mirat
de această faptă, totuşi, peste poate,
şi l-au pus pe listă neîntârziat
ca să plece grabnic în străinătate.

A ajuns la Roma c-un autobuz,
după ce un vameş, fir-ar el să fie,
fără ezitare cică le-ar fi spus:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Iar la Roma, papa însuşi i-a primit,
i-a tratat amabil c-un pahar cu apă
şi era şi dânsul foarte fâstâcit,
neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.

Dar ca orice papă, a găsit un drum
și pe unul gureş, vocea lui mlădie,
l-antrebat c-un tandru scârţîit postum:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Observând acestea, cei îndrituiţi,
care mersul lumii zilnic îl veghează,
s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ
să-i organizeze şi o mică pază.

Când erau la papa, Doamne, ce necaz,
unul dintre paznici leşină afară,
medicii de gardă îl făcură treaz
şi motivul bolii toţi îl căutară.

„Poţi cumva şi nouă tu să ne explici
cauza din care ai cazut în luptă?”
“Domnilor, v-aş spune: cum stăteam aici,
încordat în veghea asta ne-ntreruptă,

A trecut regina Angliei pe aci,
c-o suită mare şi cu protocoale,
m-am retras în umbră spre-a nu stingheri
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale,

când am auzit-o cu cât interes
îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie
cine-i bâtrânelul purtător de fes
de lângă Ilie de la sculărie!”

Iar pentru nostalgici - arhiva Urzica