De primavara

Cand nu avem nimik stabilit sa ne intalnim cu vreun prieten iesim la o plimbare pe traseul nostru obisnuit. Nichi in carucior, Harri pe bicicleta fara pedale si tragem o tura pana la Eden si inapoi. 

In seara asta am facut un popas la covrigi, celebrul loc unde politia ne-a pus capcana la roti. 

De cele mai multe ori plecam sa luam "covrigi" si ne intoarcem cu placinta sau cu gogosi iar in seara asta Harri a vrut placinta cu dovleac pentru ca:

- Covrigul meu preferat e placinta cu dovleac.

Vorba care se va adauga celebrei "cea mai buna leguma e carnea". 

***

Si pentru ca tot vorbim de patiserie mai avem o poveste cu haz. 

Ne-am intalnit la joaca cu mai multi copilasi si cand sa plecam zice o mamica "hai sa mergem la o patiserie sa mancam ceva" si Harri, rupt de foame, zice:

- Da, sa mancam o mamaliguta cu branza. 

Pentru ca mama asta a lui nu l-a scos niciodata la o patiserie, noi mergem doar "la covrigi". 

***

Si inca una. Am fost in parcul de la primarie ca sa vada ruinele ca tot citeam in enciclopedie. 

Si in masina cand plecam a zis ca i-a placut ca a vazut ruinele dar nu i-a vazut pe arheologi. 

Badea Cirtan si Nina Cassian

Badea Cirtan

numele asta cu sonoritate stranie in urechile copilutilor a fascinat de la inceput. Mai intai a fost ciuca bataii la Harri si Vladimir care se prapadeau de ras si au inventat joaca de-a "badea cirtan" (din categoria "titiriga").

Apoi am inceput sa mergem pe Badea Cirtan la joaca la Andrei si ultima chestie e locul de joaca de pe Badea Cirtan.

Aici am fost cu Andrei si Carmen intr-o zi de primavara cu pofta de joaca. Si li s-au aprins beculetele cand i-am intrebat daca vor sa mearga la piscina parasita.
- Daaaaaa!

Si nu erau singurii baietei atrasi de Piscina parasita 
Ma intreb cati copii ar fi venit daca locul ar fi fost inca viu. Asa cum era cand eram eu copil. Un loc de vis. 

Nina Cassian

Ii citesc lui Harri poezia "Printul miorlau" de Nina Cassian si se amuza f tare. Mai jos e doar o bucata de text care o sa ne lege de Badea Cirtan :)

Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!

...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu – 
în jurul prinţului – pustiu.

In seara asta inainte de culcare am citit si pe urma m-a rugat sa ii povestesc de cand eram eu mica. Si am inceput sa depan si am depanat pana am ajuns si la piscina parasita. 
- Si de ce e parasita? Si de ce nu cumparam alta? 
- Ca nu avem destui bani. 
- Pai cum? Ca avem bani ...turme. Si apa era verde sau era curata? Si am o idee: ce-ar fi sa punem un diafilm in apa? Dar in apa curata nu verde. Si nu punem aparatul ci doar imaginea. Si avea trambulina? De unde sareai in apa? Si trebuie schimbate tevile?

Si i-am spus ca piscina nu a fost ingrijita si au ruginit tevile, apoi s-a stricat faianta din piscina, a ramas fara apa, lumea nu a mai venit, hotii au furat scarile si gardul si Harri zice:

- Si se facu pe cate stiu
in jurul piscinei pustiu.

iar eu am simtit cum a trecut prin mine un ghem de fericire :)